Astăzi vin la voi cu o mare rugăminte.

În momentul de față sunt angajat McDonalds Galați. După cum spun față în față persoanelor care mă întreabă cum e munca, sunt mulțumit de faptul că scot niște bănuți și că am și timp pentru mine. Totuși nu învăț nimic folositor. Nu pot spune că îmi doresc o carieră în domeniul ăsta și absolut toți șefii mei știu asta- fapt pentru care le sunt recunoscător că nu-mi fac viața grea la job.

Consider că a sosit momentul să fac niște schimbări pe plan profesional. Din păcate, cei care sunteți gălățeni știu bine că orașul ăsta nu debordează de oportunități. Galațiul nu este tocmai un oraș dezvoltat din punctul ăsta de vedere dar din moment ce mai am cel puțin un an jumătate de stat aici(trebuie să-mi termin facultatea) de ce să nu încerc să câștig ceva experiență?!

Am două întrebări mari și late:
1. Am înclinații spre unul dintre domeniile jurnalism sau publicitate. Cum credeți că ar trebui să-mi fac CV-ul ca să ies în evidență? Am deja niște idei ce mi se par bune dar sunt ferm convins că sugestiile voastre vor fi la fel de valoroase.
2. Unde să încerc? Ce agenții de publicitate cunoașteți prin Galați? Ce publicații cunoașteți prin Galați?

Absolut orice altă sugestie aveți pentru mine just shoot! Sunt deschis la minte, cei care mă cunosc știu că se poate discuta absolut orice cu mine, așa că vă rog să îndrăzniți. Rămân dator vândut!

Sursa foto: forum.xcitefun.net

E uimitor cat de mult te poate afecta imaginea pe care o ai in ochii celorlalti. Eu am o gura mare zau and i make a lot of caterinca desi mereu adaug cate ceva inteligent ca sa nu fiu luat de prost. Ma rog, treaba cu caterinca are si efecte negative: esti luat drept joker.

Nu pot sa spun ca ma roade foarte tare, e doar neplacut. Stau singur intr-o banca de 4 persoane pentru ca ai mei colegi m-au abandonat astazi. Nu se aseaza lumea langa mine din doua motive, zic eu:
1. Ii intimidez. Aparent am efectul asta asupra persoanelor, mi s-a mai spus.
2. Se tem ca le voi masturba dispozitia in timpul cursului. E probabil adevarat, incep sa impung pe cei din jur cand ma plictisesc.

Da, brand personal. Asa mi-am construit imaginea. Live with it, Adi! Yay.
Powered by Moto

Articolul de pe asianefficiency.com poate fi urmărit fie audio, fie normal: citind litere. Faceți cum credeți voi, numai băgați la cap ce zic oamenii ăia.

Am ales subiectul ăsta pentru că simt că trebuie să ne dăm seama, pe lângă ora la care suntem productivi și de ce avem nevoie pentru a fi productivi. De exemplu eu, când sunt acasă am atât de multe lucruri ce îmi distrag atenția încât nu pot spune că sunt productiv. Am patul, am muzica pe care mi-o doresc, am liniște, un frate, părinți, mă pot uita la filme, etc. Mi-am dat seama de ceva timp că atunci când sunt într-un bar sau la școală sunt mult mai creativ și fac lucrurile mai cu spor.

Vorbeam aseară cu Andreea, redactorul șăf de la AcademicLink și ea se plângea că nu prea se face treabă(mă rog, unii editori nu fac treabă). Păi e evident, cu atât de multe distracții, nu ai cum să fii productiv de acasă. Îi spuneam și ei că de ar fi fost un mediu de lucru gen birou, lucrurile ar sta altfel pentru că persoana respectivă conștientizează faptul că e acolo pentru un timp bine definit și că asta trebuie să facă: treabă.

Așadar, încercați să vă dați seama dacă aveți sau nu nevoie de social energy. Sunt mari șanse să realizați că doar așa reușiți să scoateți ce e mai bun din voi și să fiți eficienți. Precum spun și cei de la asianefficiency: doar stând de unul singur într-o cafenea și observând oameni în jurul tău e destul pentru a-ți pune în funcțiune creierul mult mai eficient. Dacă aveți nevoie de social energy încercați să faceți rost de ea atunci când este cu adevărat necesar.

Voi cum funcționați? Sunteți mai creativi de acasă sau atunci când sunteți înconjurați de oameni?
Sursa foto: thebigsociety.co.uk

Îmi plac speech-urile care sunt empowering mult de tot. Totuși, în momentul în care am ieșit din AIESEC am încetat să le dau atenție. Cât eram în organizație eram gata să vărs și lacrimi dar apoi, am devenit cinic. Drept dovadă, mă uitam la „Season of the witch” cu ai mei prieteni și la un moment dat vine o fază când personajul principal îl numește pe un puști cavaler pentru că demonstrase curaj. „Mamă cu bullshit e faza asta!”. Da, după cum bine spunea Marlena la momentul respectiv: „Bă, ce cinici am devenit!”.

Am văzut un clipuleț pe TED în seara asta. Un speech scurt, ținut de un tip amuzant- arată ca un butoiaș cu membre- numit Drew Dudley. Vă invit să-l vedeți și voi:

Lucrurile pe care le evidențiază omul ăsta sunt efectiv banale. Nu ai nevoie de absolut nimic să spui un mulțumesc. Totuși lumea nu face lucrul ăsta pentru că li se pare că e soft, că e overrated sau fluffy.

Știu persoane care au făcut mult mai mult decât o vorbă bună pentru alții și nu au primit nimic în schimb, nici măcar un banal mulțumesc. Vă dați seama că a doua oară nu vor mai face lucrul ăsta. Evident, dacă sunt persoane zen- habar n-am cum să le numesc altfel- vor continua să facă lucrul ăsta pentru că le face plăcere; situația asta e mai rar întâlnită.

Spunem mulțumesc atunci când primim restul la magazin dar lăsăm persoane care au avut un impact extraordinar de mare asupra noastră să trăiască fără să știe asta. Sunt curios de ce și de unde izvorăște reticența asta…

AIESEC mi-a oferit momente în care persoane au venit și mi-au mulțumit, eu neînțelegând de ce. Am o grămadă de bucățele de hârtie(sugar cubes- cuburi de zahăr) care atestă treaba asta. Sincer să fiu, it feels good! Aproape la fel de bine ca sexul! Pe principiul karma, fă ceva frumos ca să se întoarcă la tine. Sau pur și simplu pay it forward!
Sursa foto: fearlesscompetitor.com

Ma tot chinui de ceva timp sa scriu randurile astea dar parca nu eram convins.

Ei bine, saptamana trecuta m-am convins. Intamplarea cu pricina s-a petrecut in drum spre o partida de biliard in regie. Asa cum mergeam inghetati spunand ‘nei!’ din 2 in 2 minute, zaresc pe partea cealalta a Dambovitei un ditamai panoul Vodafone. Ceea ce m-a uimit a fost faptul ca LIKE era scris mai mare decat logo-ul sau numele brandului.

Ma mai uit si pe la televizor din cand in cand si am observat ca fiecare televiziune isi promoveaza paginile de Facebook si isi invita audienta sa participe acolo la discutii.

De ce? Pai numarul de smartphone-uri a crescut si tot creste ceea ce duce la un timp mai mare petrecut pe retelele sociale zi de zi. Motivul pentru care ai prefera sa evidentiezi intr-un banner logo-ul Facebook si nu al tau, inca mi-e strain.

Voi pe unde ati mai vazut mediile sociale in offline?
Powered by Moto

Treaba asta nu merită chiar atât de multă atenție dar am zis să o menționez pentru că arată pe ce culmi poate urca prostia și lipsa bunului gust. Mă rog, cică nu mai e la modă să asculți manele la nuntă(a-ha, știam eu!) ci etno-manele(botanice/ etno-botanice, face sens). Aparent această pesă va fi hit dă hit frățicule, la sentiment pervers, să moară dușmanii lui Dan Diaconescu! Mai multe citiți aci.

De la manele și etnobotanice să trecem la muzică. Câte Grammy a luat Adelelelele? Răspuns corect: prea multe. Are voce, este grasă, versuri bune și-așa mai departe dar mi se pare stupid să dai atâtea premii unei singure artiste. Cum dracu le cară până acasă?! O să le pună între țățe… Mă rog, vă place, o las în pace. Skrillex a luat și el ceva. 4 bucăți dacă nu mă înșel, egzact ca cei de la Foo Fighters. Jos pălăria, îi ador!

Vine, vine primăvaraaaa! Job-uri găsești în toată țaraaaa! Mai puțin la Galați. Am găsit 6 job-uri în IT- programatori php, coderi și alte d-astea unde se folosește the force- și fix un mistery shopper în domenii ca jurnalism, PR sau copywriting. Deci, să mai căutăm. Revin cu informații pe subiectul ăsta, promit, dar mi-ar place să mai veniți și voi cu ce mai auziți…

Mai aveam un subiect de abordat dar cred că merită un articol separat. Comenta-mi-ai acest post!

Mă duc în Kongo, măcar acolo nu e fleoșcăială!

Sursă foto: funnyjunk.com

Multe stații de mers cu metroul ca am fost la dracu-n praznic prin regie.

Ce am realizat zilele astea… sincer, am uitat. Am văzut astăzi intr-un club de biliard 2 figuranti(o ea destula de buna si un el prea bătrân) si ma întrebăm de ce doar in capitala se poate așa ceva. De fapt înțeleg. In capitala ora de biliard e mai scumpa si se perinda mai multa lume pe acolo deci este bani de plătit figuranti. Minunat!

Presupun ca m-a lovit spiritul da provincial ce este eu si încep sa-mi doresc chestii. Uimitor!

Trebuie sa cobor, sa vedem ce-o mai fi mâine. Am uitat sa menționez ca am fes da punker cu creasta si ca am încercat sa-mi var un pierce in buza de unul singur si am suferit un epic fail. Da, ma laud….

Postarea was powered by Moto.

Pe lângă chestii tehnice pe care leam remarcat, gen nu sunt timere in transfer, ma gândeam la cat de aglomerat trebuie sa fie. Ma rog, acum e liber. Probabil zilele acestor muncitori sunt mereu ca zilele de vara la McDonaldsul din Galati. E ora 10 si deja e un om in lobbyul, unul la cartofi… ma rog, înțeleg doar cei care lucrează pe la alte restaurante de genul.

Viata e mai mereu pe fuga aici. Aleargă lumea intruna după metrou, autobuz si toate cele. Parca sunt spalati pe creier ca ‘time means money’. E probabil adevărat.

Îmi place in schimb ca lumea e mai civilizata aici. Ceea ce e deosebit de plăcut pentru Bucuresti. Gata, ma duc spre casa.

Zi făină vouă!

Citeam bloguri, mailuri și toate cele și am dat peste ceva ce mi-a stârnit curiozitatea.

În urmă cu ceva timp, o profesoară de engleză mi-a spus ceva despre The Zeitgeist Movement. Curios și perspicac, de fel, mai ales având în vedere că tot dânsa ne-a pus la un moment dat să facem un eseu plecând de la ideea documentarului Zeitgeist, am căutat pe net cu ce se mănâncă. Am ajuns aici. Evident am vrut să mă înscriu și eu- de obicei dacă ești înscris la ceva primești informații mult mai relevante pe mail.

Am făcut treaba asta. A trecut ceva timp în care nu am primit decât 2-3 e-mailuri despre mișcarea asta. Aparent în România nu se face așa ceva- sau nu am fost eu înștiințat- deci e cam degeaba.

Astăzi pe e-mail cei de la TZM lăudau evenimentul din Tel Aviv, Israel. Fu sold-out, bla-bla-bla. Ce mi-a plăcut a fost faptul că au filmat speech-ul unuia dintre liderilor lor(din câte am înțeles eu) și au pus în mail un link. Asta m-a făcut să mă simt nițel mai important. Speech-ul are 90 de minute și în caz că aveți timp îl puteți viziona aici.

Mă rog, am făcut instantaneu legătura cu o altă mișcare despre care am tot scris pe blog: Occupy Wall Street. Dacă urmăriți speech-ul o să vă dați seama de ce. Din câte știu eu OWS fu un eșec- anumite teorii spun că a fost totul o manipulare de la nivel înalt- așa că și TZM ar putea păți același lucru. Ceea ce e trist.

Mă rog, în comparație cu Occupy, Zeitgeist Movement e ceva de awareness dar tind să cred că singura certitudine pe care oamenii o consideră valabilă e cea din portofele. Lipsește aia, intervine tristețea.

Încotro ne îndreptăm?

Sursa foto: zeitgeist-movement.org

Că tot e cea mai ocazie specială din an să vă arătați dragostea am zis să mai pun la bătaie o invitație pe Zonga.

Din fericire mi-a trecut răceala și sper să nu se mai întoarcă- mă rog, m-am cam luat la trântă cu zăpada dintr-un parc de pe lângă Titan- lucru pentru care vă mulțumesc, leacurile alea chiar au avut efect băi!

Valentines/Ballentines Day/Gay, potato, potaito, tomato, tomaito, cucuruz, porumb. Același lucru, egzact! Probabil am fost la un moment dat PENTRU panarama asta de „sărbătoare” a îndrăgostiților dar undeva pe drum a început să mi se rupă. Mă rog, am primit și o pereche de papucei noi de recent așa că de ce să nu ne simțim bine?! Stăteam și mă gândeam la câte motive ar fi să nu petreci Valentines Day ăsta. Am găsit vreo 7.

Dați-mi 5 motive ingenioase pentru care nu ați petrece Valentine’s Gay și vă invit cu toată căldura pe Zonga, unde nu ninge ca în Ice Age, e plăcut, zău! Miercuri, pe 15 februarie, zic și rezultatul.

Sursa foto: newspaper.li